books

Recenzie „Cerul din adâncuri” de Adrienne Young

Titlu:Cerul din adâncuri

Autor:Adrienne Young

Nr de pagini:335

Editura: Leda Edge :https://www.edituracorint.ro/marci-comerciale/leda.html

Fiind primul roman al acestei autoare citit de mine,nu știam exact la ce să mă aștept.Auzisem doar că este o carte bună,nu foarte populară la noi,cel puțin,inspirată din istoria vikingilor.Nu sunt pasionată de cultura nordicilor,am cumpărat cartea mai mult pentru copertă și din curiozitate,căci mai multe persoane pe care le urmăresc pe Instagram au lăudat-o.

A fost o carte destul de bună,deși la final acțiunea a fost prea grăbită.Pe tot parcursul cărții, autoarea s-a cam repetat,folosind obsesiv câteva cuvinte și expresii.La un moment dat, devenise chiar enervant ca pe o pagină să găsesc de cel puțin două ori expresia: „a iscodi„.Bine,asta nu ține de carte neapărat,ci de modul de redactare sau de traducere,cine știe?Acestea sunt singurele aspecte care, nu neapărat că m-au deranjat,dar nu am putut să le trec cu vederea.Stilul de scriere este lejer,exceptând acea expresie ultra- utilizată de autoare.Capitolele sunt scurte(cel mult 4-5 pagini fiecare),acțiunea cât se poate de alertă și complexă,la fel și personajele.Nu este o capodoperă literară,dar nici o carte care n-ar merita să fie citită în număr cât mai mare.

Se vede clar încă de la început intervenția câtorva trăsături ce țin de popoarele nordice.În carte,oamenii erau divizați în mai multe clanuri.Protagonista face parte din clanul aska care se lupta cu clanul riki de mai bine de secole,astfel că bătăliile duse de aceste două clanuri adversare erau purtate ca pe niște tradiții străvechi.Adică,nici în ruptul capului,un riki și un aska s-ar putea înțelege.Fiecare clan avea tradițiile lui,obiceiurile,zeii,limba sa și așa mai departe.Bineînțeles că protagonista va face ea ce va face ăi va ajunge să aibă tangențe cu câțiva membrii din clanul riki,pentru că nu se putea altfel.

Acțiunea începe într-un mod foarte alert,cu cele două clanuri în timpul unei luptei.Pe parcursul bătăliilor ce se desfășurau într-un anumit sezon „de luptă”,Eelyn își vede fratele mort de cinci ani,luptând alături de clanul riki.

„El dispăruse,devorat de ceață,iar luptătorul riki se făcuse nevăzut odată cu el.De parcă ar fi fost doar niște năluci.De parcă nici nu s-ar fi aflat vreodată acolo.Pentru că,de fapt,nici nu ar fi avut cum să se afle.Pentru că acela fusese Iri,iar ultima dată îl văzusem pe fratele meu acum cinci ani.Zăcând mort în zăpadă!”

Încă de la început,începi să-ți creezi diferite teorii cu privire la fratele lui Eelyn: să fi fost mort,iar ea doar să-și fi imaginat?,să fi fost viu,iar temerile lui Eelyn cum că Iri i-a trădat pe aska să se adeverească?Cert este că, din momentul în care ea își vede fratele – fie că este el cu adevărat,fie că, de fapt ea îl confundase – își dorește să afle cât mai multe despre el,astfel că se afundă singură în alte probleme: sfârșește capturată de riki în bătălie,riscă să fie vândută de ei sau să moară,etc.

E un aspect în carte care m-a dus cu gândul la legătura de parabatai din cărțile Cassandrei Clare,și anume prietenia strânsă dintre Eelyn și Mýra,cea mai bună prietenă a ei, cu care a copilărit.Cele două luptă în război împreună cot la cot și se ajută reciproc,salvându-și viețile și supraviețuind împreună.Prietenia dintre ele mi-a plăcut foarte mult,deși nu s-a pus foarte mult accentul pe ea.

Mi-a mai plăcut și de Fiske și de fratele său mic.Tradițiile și obiceiurile celor din clanul riki m-au dus într-adevăr cu gândul la vikingi.Fiske,după cum am aflat din carte,înseamnă pește și din câte m-am documentat eu,vikingii mâncau în general foarte des pește,deci sunt unele lucruri care fac legătura între acești războinici din carte și nordicii din istoria reală.Apropo,mi-au plăcut fazele când Fiske se ducea să aducă pești de la lac,în special faza cu ursul(cei care ați citit,poate vă aduceți aminte).

Când termini de citit cartea îți dai seama de schimbările pe care i le-a făcut autoarea lui Eelyn.Eu,personal,mă bucur de cum s-au sfârșit lucrurile și de schimbările care s-au petrecut în lumea celor din carte.

„O puteam vedea încă pe mica Eelyn stând pe plajă,în vânt,cu sabia într-o mână și securea în cealaltă.N-o pierdusem.N-o îngropasem.O lăsasem doar să se schimbe într-o făptură nouă.”

Au existat în carte câteva scene pe care o să le uit cu greu.Mi s-au impregnat în memorie și cred că vor rămâne acolo o perioadă lungă de timp.Scenele de luptă m-au fascinat total.

„A răsunat un fluierat și am început să alergăm ușor.Picioarele ne loveau aproape la unison pământul și ne-am topit în pădurea din fața noastră,păstrându-ne rândurile în timp ce ne strecuram printre copaci.Când am ajuns la pândări,luptătorii aska i-au doborât la pământ unul câte unul.”

O carte numai bună de citit când ești în readig slump.5☆/5☆.O recomand tuturor,în special pasionaților culturii nordice.

Pentru cei ce au citit cartea și doresc să mai citească ceva de această autoare,ea a mai publicat în străinătate o carte(anul 2019),care încă nu a fost tradusă la noi și care aduce a ‘‘Cerul din adâncuri”.Lumea e tot aceeași,numai că în centrul atenției ne este adusă o altă fată(Tova) despre care se crede că ar prezice viitorul.Din descrierea cărții (pe care încă n-am citit-o,aștept să fie tradusă de cei de la Leda),am aflat că acțiunea se petrece după cea din ”Cerul din adâncuri”,deci cred că mai întâi trebuie să o citiți pe aceasta și după pe cea de mai jos,într-o scurtă traducere făcută de mine: ”Fata pe care marea a adus-o înapoi’‘.Titlul mă duce clar cu gândul la clanul aska și la copilăria lui Eelyn,deci speculez că și fata din această carte,la fel ca protagonista din ”Cerul din adâncuri”,face parte din clanul aska.

Imagini pentru the girl the sea gave back

Instagram:https://www.instagram.com/recenzii.carti/

Contact: recenzii.carti1@gmail.com

books

Top 15 cărți ale anului 2019

Anul 2019 a fost un an destul de productiv pentru mine:a fost anul în care mi-am creat pagina de Instagram @recenzii.carti dedicată cărților și am postat primele mele poze,anul în care am deschis acest blog și am început să postez recenzii pe el,anul în care am descoperit cărți,seriale , filme și hobby-uri noi.


Am reușit să citesc 71 de cărți pe parcursul acestui an.Majoritatea mi-au plăcut,însă au fost și câteva care m-au băgat în reading slump,dar asta nu mai contează acum,căci în acest articol mi-am propus ,totodată, să vă recomand 15 cărți citite de mine de-a lungul anului care au reușit să-mi ajungă la suflet.


1.”Banda celor 6 ciori” de Leigh Bardugo

Imagini pentru banda celor sase razbunarea ciorilor


Cum era de așteptat,în fruntea topului ,se află duologia scrisă de Leigh Bardugo care a devenit una dintre seriile mele preferate din toate timpurile alături de „Labirintul” de James Dashner(citită în 2018).Leigh Bardugo ,din punctul meu de vedere, scrie excepțional și nu exagerez deloc.Cărțile ei fantasy niciodată nu m-au dezamăgit.Știe foarte bine cum să îmbine fantasticul cu romance-ul și crează legături atât de frumoase între personaje ,care te fac să îi îndrăgești și mai mult seriile.

Imagini pentru six of crows fanart

Seria aceasta a prezentat atât o acțiune cât și personaje deosebite,de care m-am atașat încă de la primele pagini.De-abia aștept ca ecranizarea seriilor „Banda celor 6 ciori” și „Grisha” să apară pe Netflix și sper să se ridice la nivelul cărților.Nu am cuvinte să le descriu.Citindu-le,m-am simțit ca în „La casa de papel” sau ca într-un film cu mafioți și interlopi.Dacă seria „Banda celor 6 ciori” mi-a amintit de o lume coruptă,plină de infractori,desprinsă dintr-un film de acțiune bine regizat,o altă serie de-a autoarei,și anume seria „Grisha” mi-a amintit de cultura rusească.Chiar autoarea a dezvăluit că îi place să se inspire din orice.Leigh Bradugo reușește prin stilul ei propriu să personalizeze aceste surse de inspirație.Dacă nu aveți habar despre ce vorbesc,puteți accesa linkul acesta care vă trimite direct la recenzia acestei cărți.Recomand ,mai ales iubitorilor de fantasy,aventură și suspans.

Imagini pentru six of crows fanart

Am iubit cărțile și cu siguranță pe viitor o să le recitesc,în special pentru replicile acelea prea bune ale lui Kaz.

Imagini pentru six of crows fanart


2.”Dispozitive infernale” de Cassandra Clare

Imagini pentru dispozitive infernale serie


O altă serie pe care am iubit-o și care m-a trecut prin toate stările posibile.Am fost atât de atașată de anumite personaje în timp ce pe altele le-am urât atât de tare!!!

Imagini pentru infernal devices fanart

Am citit aceste cărți la începutul anului,prin ianuarie.Până și acum țin minte că, la un moment dat ,ajunsesem să o urăsc până și pe Tessa,personajul principal.

Imagini pentru infernal devices fanart

Atmosfera din Institut,lumea vânătorilor de umbre,totul m-a făcut să mă simt bine și să îndrăgesc seria.Și Cassandra Clare este o autoare care se depășește pe sine uneori și deși părerile sunt împărțite când vine vorba de această serie,eu nu am niciun dubiu în legătură cu ea.Într-adevăr ,începutul este mai lent,dar, o dată pătruns în acțiune,n-ai cum să nu vrei să citești în continuare ca să vezi ce se întâmplă.

Imagini pentru infernal devices fanart


3.”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes

Imagini pentru inainte sa te cunosc carte


N-am citit trilogia integral.Am apucat să citesc doar primul volum pentru că, după finalul aceluia, nu mai aveam chef să continui seria.Și aceasta a fost o carte excepțională,romance,prezentând niște povești de viață atât de frumoase și profunde!!!Am iubit atât cartea, cât și filmul.

Imagini pentru me before you movie

Jojo Moyes m-a cucerit de la început cu simplitatea limbajului său de scriere și cu personajele ei super bine conturate ,ce prezintă personalități deosebite.Recomand cartea.

Imagini pentru me before you movie


4.”Lux” de Jennifer L.Armentrout

Imagine similară


O altă autoare care prin lejeritatea cu care abordează subiectul m-a făcut să-i îndrăgesc seriile.O altă carte fantasy,alte personaje erou,altă poveste.Nu mi-a plăcut „Obisidian” pentru acțiunea în sine,cât pentru umorul lui Daemon, care anima fiecare scenă.

Imagini pentru lux series fanart

Obisidian” a devenit una dintre seriile mele de suflet.Probabil,această serie mi-a plăcut mult și datorită perioadei în care am citit-o,prin februarie,într-un cadru plăcut.Uneori,depinde și asta.În orice caz,mai am ultimul volum și termin această serie.Nu mă îndur încă să-l citesc.


5.”Ugly Love” de Colleen Hoover

Imagini pentru ugly love


Carte romance citită recent în luna decembrie,a reușit să mă capteze prin caracterele intrigante ale personajelor principale.Recenzia o găsiți la mine pe blog.Pe lângă recenziile bune despre această carte,la ea m-a mai atras și coperta ,care este superbă și care dezvăluie multe despre conținutul cărții.

Imagini pentru ugly love fanart


6.”Blestemul câștigătorului” de Marie Rutkoski

Imagini pentru the winner's curse


Această trilogie,la fel ca în cazul seriei „Lux„,îmi amintește de o perioadă frumoasă a anului 2019 pentru mine.Primul volum nu mă dăduse pe spate,dar când l-am parcurs în întregime și după ce l-am terminat,mi-am dat seama că mă gândeam încontinuu la el.

Imagini pentru blestemul castigatorului

Atunci realizasem cât de mult îmi plăcea și cât de curioasă eram de cum ar fi putut decurge acțiunea în continuare.Recomand trilogia cu drag.

Imagini pentru the winner's curse fanart


7.”Delirium” de Lauren Oliver

Imagini pentru trilogia delirium


Citită la începutul anului 2019,din cele trei cărți care alcătuiesc trilogia „Delirium„, cel mai mult mi-a plăcut prima.Distopia, ce prezintă o lume în care oamenii erau obligați să se opereze ca să nu mai iubească,m-a impresionat cel mai mult prin originalitatea ei.

Imagini pentru delirium lauren oliver movie

Nu-mi amintesc să fi mai dat peste o carte care să dezvolte același subiect.Țin minte că romanul a fost plin de acțiune,însă am uitat mare parte din ea,dar am în plan să recitesc seria ca să-mi aduc aminte.


8.”Regatul spinilor și al trandafirilor” de Sarah J.Maas

Imagini pentru acotar series


Această carte a fost mult prea citită și mult prea recomandată de alți iubitori de cărți.Cam târziu,m-am hotărât și eu să o citesc.

Imagini pentru acotar fanart

Asta s-a întâmplat astă vară.Primul volum al seriei nu m-a dat pe spate și m-a dus cu gândul la „Prințul nemilos„,dar pe parcurs ce înaintam cu seria,îmi dădeam seama că mă atașam rapid de personaje și că mă gândeam încontinuu la acțiune și la cum ar mai putea decurge lucrurile.


9.”Alegerea” de Kiera Cass

Imagini pentru selection series


O altă serie care mi-a intrat la suflet.Primele 3 volume ale seriei au fost preferatele mele,celelalte două m-au cam dezamăgit,dar personajele și intrigile au fost prea drăguțe ca să nu mă capteze.Este adevărat că acțiunea este mai mult trasă de păr,dar povestea de dragoste dintre Maxon și America cred că ar trebui să vă convingă să continuați/începeți cu seria.

Imagini pentru selection series fanart


10.”Urzeala tronurilor” de George R.R.Martin

Imagini pentru urzeala tronurilor serie


O serie din care am apucat să citesc doar 3 volume astă vară,mi-a dat multe bătăi de cap cu acele personaje numeroase,cu intrigile și răsturnările ei de situație.Aceasta este o serie pe care nu poți să o citești când vrei sa te relaxezi cu o carte,ci pe care ar trebui să o citești când chiar vrei ceva antrenant,care îți pune mintea la contribuție.

Imagini pentru game of thrones

Eu una, am fost depășită de numărul mare de personaje,astfel că ajunsesem să mi le notez pe fiecare pe o foaie și alături să le scriu funcțiile sau rangurile lor în acțiune.Deși a fost destul de obositor să citesc cărțile care depășeau lejer 600 de pagini,mi-au plăcut totuși acțiunea și cadrele în care se desfășura aceasta.


11.”Tronul de cleștar” de Sarah J.Maas

Imagini pentru seria tronul de clestar


Am citit doar 3 volume din serie,dintre care cel mai mult mi-a plăcut volumul 3.

Imagini pentru throne of glass fanart

Primul și al doilea volum, sinceră să fiu, mi-au dat câțiva fiori pe șira spinării.Știu că au fost câteva scene mai înfricoșătoare,dar în al 3-lea am scăpat de ele(spre bucuria mea).

Imagini pentru throne of glass fanart

Nu prea știu ce aș putea zice despre această serie ,pentru că nu mă dau pe spate după ea,dar m-am cam atașat de acțiune și de subiect și nu pot să o las neterminată.Sper ca în 2020 să o duc la capăt.


12.”Făpturile văzduhului” de Holly Black

Imagini pentru a folk of air


Cum am spus și în recenzia acestei serii,mi-am dat seama că mi-au plăcut cărțile abia după ce le terminam și mă gândeam obsesiv la ele.Pe parcurs ce le citeam,sincer,eram neutră față de ele,dar după ce le-am terminat și am observat că-mi lipsesc personajele,abia atunci mi-am dat seama că mi-a plăcut seria.

Imagini pentru the cruel prince fanart

Îți dă un fel de dependență,iar eu una,de-abia aștept să apară tradus volumul trei în ianuarie 2020 ca să văd cum se termină toată încurcătura aia stârnită la finalul volumului 2.


13.”Anchetele lui Audrey Rose” de Kerri Maniscalco

Imagini pentru jack the ripper series


Cu câteva zile în urmă, am terminat de citit volumul 2 ,care a ridicat foarte mult seria în ochii mei.Dacă în primul volum era vorba despre cazul Spintecătorului,în al doilea,acțiunea se petrece la Castelul Bran din România și este vorba de un cu totul alt criminal care hoinărește prin pădurile din jurul castelului.

Imagini pentru jack the ripper kerri maniscalco fanart

Audrey Rose și Thomas,proaspeții studenți la medicină de acolo,încearcă să rezolve ca în cazul Spintecătorului și această enigmă,iar finalul a fost cel care mi-a schimbat radical părerea despre carte.Eram aproape sigură cine era criminalul,asta până când să citesc ultimele pagini și să descopăr că nu aveam dreptate.Al doilea volum a fost, din punctul meu de vedere, cu mult mai bun decât primul.De-abia aștept să se traducă și următoarele volume.


14.”Elias și spioana cărturarilor” de Sabaa Tahir

Imagini pentru elias series sabaa tahir


La vremea când am citit eu această carte,nu era atât de populară.Mi-a plăcut destul de mult ,încât să ajungă în acest top,însă nu am citit și volumul doi încă.Cred că înainte de a face asta,ar trebui să-l recitesc pe primul pentru că am uitat mai toate detaliile importante și dacă m-aș apuca de volumul 2 probabil că n-aș mai înțelege nimic.

Imagini pentru elias sabaa tahir fanart

Totuși,fiind romanul de debut a Sabei Tahir,am rămas cu o impresie destul de bună pentru o autoare la început de carieră.


15.”Fata din gheață” de Robert Bryndza

Imagini pentru fata din gheata


Nu se putea ca în acest top să nu includ și o carte thriller.Recenzia acestei cărți o găsiți, de asemenea ,postată acum ceva timp la mine pe blog.Am apreciat acest thriller pentru că a reușit să mă bage destul de mult în sperieți.A fost antrenant,înfricoșător,cu răsturnări de situație.Un roman polițist numai bun de citit în această perioadă a anului pentru că acțiunea se petrece(ce să vedeți?)chiar iarna.Victimele sunt găsite înecate într-un lac,exact așa cum sugereaza și titlul.Dacă sunteți fani ai acestui gen literar,atunci puneți mână neapărat pe această carte.


Acestea fiind spuse,topul cărților mele favorite ale anului 2019 este destul de vast.Am alternat în acest an genurile literare,în încercarea mea de a experimenta cărți noi.


Vă urez de pe acum un an nou fericit,un 2020 cât mai productiv,spor la citit și să ne revedem cu bine în 2020 cu noi articole cu și despre cărți.


Instagram: https://www.instagram.com/recenzii.carti/


Contact:recenzii.carti1@gmail.com

books

Recenzie "Ugly Love" de Colleen Hoover

Titlu:Ugly Love

Autor:Coolen Hoover

Editura: Epica : https://edituraepica.ro/

Nr de pagini:352

Această carte este una dintre puținele cărți romance pe care le-am citit și care m-a impresionat.Am descoperit-o abia în 2019,deși ea a fost publicată de mai mulți ani la editura Epica.Am văzut că era destul de recomandată pe bookstagram și m-am gândit să o încerc și eu.Nu că nu mi-ar plăcea,dar majoritatea cărților romance sunt clișeice,și de aceea le cam evit.Mai rar dau peste cărți romance care chiar să-mi placă.Această carte a reușit să ocupe un loc în topul cărților citite de mine în anul 2019,poate chiar a doua carte romance preferată de-a mea,după „Înainte să te cunosc” a cărei recenzie o puteți găsi la mine pe blog.


Este prima carte citită de mine de la această autoare și am rămas plăcut surprinsă de stilul de scriere și de lejeritatea cu care aceasta reușește să transpună o poveste simplă,dar în același timp complexă, pe hârtie.Mai am multe cărți pe wishlist de-ale ei și sunt curioasă dacă și celelalte romane publicate de ea se ridică la nivelul acestuia.


Tate,personajul principal feminin al romanului,se mută recent în același apartament cu fratele ei mai mare,de meserie pilot.Încă de la primele pagini,aceasta face cunoștință cu Miles ,într-un mod neașteptat aș putea spune și în circumstanțe deloc favorabile.Nu prea aș vrea să vă dau spoilere,dar întâlnirea lor nu e întocmai una prea formală.A fost foarte amuzant modul în care cei doi ajung să se cunoască.Încă de la început cartea promite o frumoasă poveste de dragoste.
Acțiunea propriu-zisă din prezent nu e cine știe ce,însă capitolele care fac referire la trecutul lui Miles mi-au stârnit cu adevărat curiozitatea.Miles este genul de om care ascunde un trecut întunecat față de cei din jurul lui,și atât eu,cât și Tate, am găsit intrigant acest fapt la el.


„-Pe moment,nu-mi vin în minte decât două(reguli).
-Care-s alea?
Ochii lui mă privesc fix, preț de câteva secunde.
-Nu-mi pune întrebări despre trecut,îmi spune ferm.Și nu te aștepta la un viitor.”


Cartea a fost amuzantă,dar, în același timp ,și profundă,tristă,cu multă dramă.
Cum era de așteptat,a prezentat și părți mai proaste,care uneori pe mine m-au scos din sărite.Pot doar să zic că Tate și Miles profită, într-un fel ,unul de altul,fapt ce pe mine m-a cam iritat,dar asta nu mai contează.


Am terminat cartea în mai puțin de 4 ore pentru că se citește rapid,este destul de scurtă și te face să nu o lași din mână până nu o termini.

I-am acordat 5☆/5☆.În final,cartea s-a terminat favorabil pentru toate personajele,deznodământ ce mi-a lăsat o ultimă impresie bună despre această creație a lui Colleen Hover pe care o recomand cu drag atât iubitorilor cărților romance,cât și celor care nu se dau în vânt după acest gen literar.


Ca o mică paranteză,micile greșeli de tipărire pe care le-am întâlnit în carte nu m-au deranjat în mod deosebit,dar n-am putut să nu le remarc.

Instagram: https://www.instagram.com/recenzii.carti/

Contact: recenzii.carti1@gmail.com

books

Recenzie „Blestemul mării” de Shea Ernshaw

Titlu: Blestemul mării

Autor: Shea Ernshaw

Editura: Leda Edge :https://www.edituracorint.ro/marci-comerciale/leda.html

Nr de pagini: 320

Înainte să se traducă această carte la Leda Edge,nu auzisem de autoarea care a scris-o.Shea Ernshaw a debutat cu cartea „Blestemul mării„,o carte desul de complexă și originală, având în vedere un autor care este la început de carieră.


Sincer,cartea mi-a adus aminte ,în mod subit ,de serialul de pe Disney „H2O” sau de desenul animat „Micuța sirenă„.Am să vă explic și de ce.


Acțiunea se învârte în jurul unui blestem abătut asupra orașului Sparrow ce datează de peste 2 decenii.În urmă cu 200 de ani,în acest oraș cu deschidere la oceanul Pacific,au sosit 3 surori:Marguerite,Aurora și Hazel Swan.Acestea călătoreau singure ,căci familia lor se destrămase.Făcând parte din pătura aristocraților,când cele 3 ajung în orașul modest al Pacificului,ies în evidență fără intenție, prin frumusețea lor ispititoare.Inițial, fetele au fost acuzate de femeile căsătorite din oraș că le-ar fi fermecat și cucerit bărbații,iar mai apoi,surorile au fost bănuite că ar fi vrăjitoare.Locuitorii din Sparrow le condamnă la moarte prin înecare,și astfel,cele 3 surori de nedespărțit ajung să moară în apele adânci de lângă oraș.Dar fiindcă nedreptatea plutea asupra morții lor,cele 3 se întorc în fiecare început de vară și posedă 3 fete,ca mai apoi,timp de o lună întreagă,să se răzbune pe oamenii care le-au condamnat pe nedrept.Acestea ispitesc băieți și îi îneacă în ocean.

Blestemul Swan atrăgea turiști și reporteri în fiecare an,veniți de peste tot Globul.Doar pe timpul perioadei când se desfășura blestemul,Sparrow mai avea parte de puțină popularitate.


Penny Talbot locuiește singură pe o insula de lângă Sparrow ,împreună cu mama sa ,care a înnebunit încă din momentul în care tatăl său a plecat misterios de acasă într-o seară și nu s-a mai întors de atunci.Având un anturaj restrâns și mult timp de omorât,fata păzește farul insulei și are grijă de gospodărie în lipsa tatălui, care ,de obicei, obișnuia să se ocupe de casă.La petrecerea ce vestea începutul sezonului Swan, face cunoștință cu Bo,un tânăr cu un an mai mare decât ea, care a ajuns întâmplător în Sparrow și care habar n-avea de pericolul care îl pândea datorită blestemului Swan.


Penny îl angajează pe Bo și ,din acel moment, izbucnește acțiunea propriu zisă a romanului.


Cadrul acțiunii pot spune că e sinistru,datorită descrierilor autoarei.Insula unde locuiește Penny este descrisă ca fiind mohorâtă,parcă ruptă dintr-un film de groază.


M-am prins de un detaliu foarte important ce ar fi trebuit să reprezinte o răsturnare de situație pentru mine,dar cum am spus,mi-am dat seama de mult de ce urma să se întâmple.


La un moment dat, începuse să mă enerveze personajul principal și finalul,deși a fost unul fericit,m-a cam enervat și ală.Cei care au citit cartea bănuiesc că o să-și dea seama la ce mă refer.Nu cred că romanul va mai avea o continuare,pentru că finalul a lămurit tot,deși eu încă am rămas cu câteva întrebări.Atmosfera,cum v-am spus,era destul de tristă și sinistră,dar fără ea,cartea n-ar mai fi avut farmec.La cât de lăudată a fost,aveam așteptări mai mari de la ea,însă nu m-a dat pe spate în niciun fel.4☆/5☆,deși am citit cărți mai bune care au primit același punctaj.De asemenea,autoarea s-a cam contrazis pe sine în anumite momente,ceea ce mi-a cam pus câteva semne de întrebare,dar nu m-a deranjat în mod deosebit acest aspect.


Instagram: https://www.instagram.com/recenzii.carti/


Contact: recenzii.carti1@gmail.com

books

Recenzie ''Mai fierbinte ca focul'' de Jennifer L. Armentrout

Imagini pentru mai fierbinte ca focul

Titlu:Mai fierbinte ca focul

Autor:Jennifer L.Armentrout

Editura: Litera : https://www.litera.ro/

Nr de pagini: 462

”Un singur sărut al ei poate fi fatal”

Apărută anul acesta la editura Litera,eram aproape sigură că această carte mă va cuceri de la primele pagini.Am apucat să o citesc abia acum câteva zile și pot să spun că nu a fost așa cum mă așteptam să fie.Aveam mari așteptări de la acest prim volum care face parte din seria ”Apocalipsa elementelor”,însă subiectul și personajele nu mi-au ajuns la suflet așa cum s-a întâmplat în cazul seriei ”Lux” scrisă de aceeași autoare.Nici nu pot compara aceste două serii,fiindcă,din punctul meu de vedere, seria ”Lux” este cu mult peste aceasta.Bine,următoarele volume nu au fost încă traduse și nu pot să mă pronunț cu privire la întreaga serie,dar începutul nu a fost unul promițător.

Să vă povestesc puțin despre ce e vorba în carte și după mai discutăm.Layla,protagonista,în vârstă de 17 ani,este pe jumătate demon și pe jumătate gardian.Gardienii erau gargui care apărau lumea de demoni și care colaborau cu poliția pentru a mușamaliza atacurile acestora.Aș zice că Jennifer L.Armentrout s-a inspirat puțin cam mult din cărțile Cassandrei Clare.”Mai fierbinte ca focul” e o copie fidelă a universului Cassandrei ,dar cu mult mai slabă.Layla a fost abandonată de mama ei demon și de tatăl ei gardian,și a fost luată în grijă de Gardieni.Aceasta putea lua suflete,putea vedea bunătatea și răutatea în oameni,dar, pe deasupra ,putea vâna foarte ușor demoni,fiindcă aceștia erau destul de evidenți pentru ea, din cauza faptului că nu aveau suflete.Layla însemna demonii ,ca aceștia să fie mai ușor de găsit de către gardieni.Viața ei era departe de a fi una obișnuită:vâna și însemna demoni în fiecare zi,conviețuia cu garguie,nu se putea săruta cu niciun băiat de frică să nu-i fure sufletul,încerca să-și nege sentimentele pentru cel mai bun prieten al ei,Zayne,fiul gardianului șef,se chinuia să-și ignore latura demonică,dar dușmanii ei aveau mereu grijă să-i amintească că, în realitate ,ea nu este un gardian,etc.Layla îmi amintește de Tessa din ”Dispozitive infernale” de Cassandra Clare.Acțiunea se declanșează în momentul în care Layla urmărește un demon Imitator.Demonul se dovedește a fi mai periculos decât anticipase Layla și datorită lipsei ei de antrenament,Layla risca să-și piardă viața.Dar ghiciți ce?Atunci apare Roth,un al demon ,care o salvează.

”Nou venitul măsura 1.80,fiind la fel de înalt ca oricare dintre Gardieni.Avea părul negru ca obsidianul cu reflexii albăstrii în lumina slabă.Buclele domoale îi alunecau pe frunte și i se încolătăceau chiar sub urechi.Era atrăgător.Un tatuaj uriaș,reprezentând un șarpe,i se încolătăcea în jurul antebrațului,coada dispărând sub mânecă,iar capul,sub formă de diamant,i se odihnea pe dosul palmei.Tânărul părea să aibă vârsta mea.Numai bun să-mi pice cu tronc,dacă n-ar fi fost lipsit de suflet.”

M-au intrigat puterile de demon ale lui Roth,dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că șarpele care îi era tatuat pe mână putea prinde viață.Deja m-am obișnuit cu tipologiile de adolescenți ale lui Jennifer.Toată cartea o să fie ceva de genul:Layla ,atacată tot timpul de demoni care vor ceva de la ea(nici ea nu știe ce),Roth apărând de nicăieri și salvând-o.Pentru mine ,această repetiție de pericole și salvări nenumărate mă plictiseau enorm.

La început, Layla îl respinge pe demonul de rang superior,dar după cei doi încep să se înțeleagă mai bine.

Ideea este că Layla este vânată de demoni pentru că aceștia vor să-și ducă scopul diabolic la capăt.În tot acest timp,Gardienii vânează demonii din zonă.

Cartea a fost o combinație între Shadowhunters(datorită lupei continue dintre demoni și Gardieni)și Legacies(datorită faptului că Layla era vânată non-stop de demoni,cum este și Landon din Legacies).

I-am acordat 4☆/5☆ cu indulgență.Finalul nu mi-a plăcut,însă știu că mai are o continuare și sunt curioasă de cum o sa decurgă lucrurile.În orice caz ,mă așteptam la mai mult din partea autoarei,pentru că seria ”Lux” este una dintre seriile mele preferate și aveam impresia că și această carte se va ridica la nivelul ei, însă n-a fost așa.

Instagram: https://www.instagram.com/recenzii.carti/

Contact: recenzii.carti@gmail.com

books

Recenzie „Block 46” de Johana Gustawsson

Titlu:Block 46

Autor: Johana Gustawsson

Editura: Tritonic Books

Nr de pagini:332

Un debut îndrăzneț și obraznic.Vestește începutul unei noi serii palpitante.

Apărută anul acesta la editura Tritonic,”Block 46” mi-a făcut cu ochiul încă de când am citit sinopsisul cu câteva luni în urmă.Sunt fană thrillere ,deși până acum nu am citit un număr considerabil de cărți care să se încadreze în acest gen literar(ca o mică paranteză,mi-am propus ca în următoarea perioadă să citesc mai multe cărți de acest gen,întrucât consider că-mi pun mintea la încercare și vă recomand și vouă să încercați sa citiți cât mai multe romane de acest fel).Nu prea am citit thrillere pentru că prima jumătate a acestora este plictisitoare(din punctul meu de vedere):se descrie cadrul acțiunii,ne sunt introduse personajele,etc.,ca abia mai apoi să se declanșeze acțiunea și suspansul,iar pe mine, cum sunt nerăbdătoare de fel,mă plictisesc aceste detalii care sunt necesare și am tendința să abandonez cărțile.În plus,când citesc un thriller trebuie să am o dispoziție relativ bună.Îmi place de fiecare dată când citesc un roman polițist să încerc să descopăr singură cine ar putea fi criminalul, iar la final să văd dacă într-adevăr am avut dreptate.E ca și cum aș lucra cot la cot cu detectivii din roman,fapt ce s-a întâmplat și în cazul acestei cărți,”Block 46„,primul volum din seria „Emily Roy și Alexis Castells„.

Dar să trecem mai departe ,la acțiune ,pentru că m-am cam lungit cu începutul.Titlul seriei poartă numele celor două personaje centrale ale romanului:Emily și Alexis.

Alexis este o scriitoare britanică.Linéea și Alba sunt cele mai bune prietene ale ei.Fac parte din clasa femeilor bogate,poreclite și „burgeze” în roman.Linéea confecționa bijuterii rafinate,pe când Alba avea înclinații spre lumea modei.Vă imaginați și voi acest trio de femei cochete întotdeauna cu banii și bărbații după ele.Linéea este găsită moartă în Scoția cu ochii scoși,gâtul tăiat și cu un „X” gravat pe braț.Alexis,Alba și Peter(soțul Albei) se duc în Scoția ca să o identifice pe Linéea.Detectivul de acolo cere prezența lui Emily,un alt detectiv priceput.

Atunci este introdus personajul lui Emily,o femeie banală în comparație cu Alexis și prietenele ei,în sensul că ea nu era genul căruia să-i pese prea mult de aspectul fizic sau de aparențe,ceea ce e total caracteristic unui detectiv.Bineînțeles, ca în orice roman polițist,aceasta ascunde un trecut dureros.

Alexis decide să se implice în investigație(mai ales că o cunoștea pe Emily din trecut și credea că vor colabora cu succes împreună)datorită faptului că își dorește să se facă dreptate pentru prietena ei ,acum moartă.Emily descoperă că au mai existat crime asemănătoare și în Londra,nu numai în Scoția.Investigatorii credeau, inițial, că un singur criminal ar omorî copii din aceste două zone despre care v-am vorbit mai sus.Criminalul îi însemna pe băieții uciși cu un „Y” și pe fete cu un „X” pe braț,apoi îi îngropa sau îi ascundea parțial, astfel încât poliția să le găsească corpurile.Spre exemplu, Logan(o victimă de-a criminalului)este fiul unei mamei care se prostituează și care se droghează. Criminalul știa totul despre victimele sale,ceea ce dovedește că înainte de a acționa,se documenta suficient încât să cunoască toate detaliile despre acestea.Își alegea țintele cu mare grijă,în general băieți ,care proveneau din familii denaturate.

Cealaltă parte a poveștii(pentru că DA,există și o altă poveste de viață) se concentrează pe Erich,un tânăr neamț închis în lagărele de concentrare.Aceste lagăre erau împărțite în blockuri.Cele mai de temut erau: block 50-cel care efectua experimente pe oamenii închiși în lagăre și block 46-care este descris ca fiind:”Anticamera morții.(Cei care intră acolo nu mai ies niciodată)”.Este descrisă amplu viața unui om închis în astfel de lagăr,în special cea a băiatului neamț,care era și mai urât de SSuri datorită faptului că își trădase țara „pe care ar fi trebuit să o trateze ca pe o mamă”.Sunt detalii care fac referire la adevărul petrecut cu mulți ani în urmă în Germania,și care pot afecta emoțional,de aceea am catalogat cartea ca fiind una cu un impact puternic asupra cititorilor.V-ați prins voi:sunt descrise scene de tortură,se vorbește despre foamete și despre cum oamenii mureau unul câte unul din cauza condițiilor mizere.Am aflat multe datorită acestei cărți.Mi s-a părut grotesc ca un SS să fie atât de disperat(căci altfel nu îl pot numi), încât, dacă un deținut ,spre exemplu,avea un tatuaj frumos ,să-i taie pielea din locul respectiv și să facă o colecție din asta.Și gândiți-vă că nu este ficțiune.Treaba asta s-a întâmplat cu adevărat în trecut!

Stilul de scriere al autoarei pe alocuri mi se părea haotic și greu de înțeles,din punctul meu de vedere.Romanul este povestit la persoana a 3 a și vizează mai multe personaje: pe Emily,pe Alexis,pe Erich ,cât și pe criminal.Capitolele sunt întrerupte de intervenții ce-l surprind însuși pe criminal în acțiune,a cărui identitate n-o să o aflăm, bineînțeles, din incipit,ci pe parcurs.Succesiunea aceasta de capitole care se petrec ba într-o locație,ba într-alta,ba în prezent,ba în trecut,este ușor amețitoare,astfel că, în momentul în care te apuci să citești din carte, trebuie să fii complet dedicat acțiunii,căci astfel,vei fi nevoit (ca în cazul meu)să reiei pasaje.Acțiunea din trecut se declanșează în momentul în care Erich este dus la block 46,dar nu pentru a fi ucis,ci pentru a coopera cu doctorul ce deținea acel laborator.

Poveștile ,la un moment dat, o să se lege între ele,dar nu vreau să vorbesc mai mult despre asta ca să nu vă dau spoilere.

Cândva,în prezent(acțiunea se petrece în 2014),Emily ajunge la următoarea concluzie ,și am să vă las mai jos paragraful ca să vedeți și voi cu ce tip de criminal se confruntau cei din carte:

-Sufocarea e o formă de tortură.Ucigașul simte o plăcere imensă în timp ce privește victima cum moare.Să omori un copil este destul de simplu pentru un bărbat adult:tot ce trebuie să facă este să-l ștranguleze sau să-l lovească destul de tare în cap.Ucigașul nostru,în schimb,optează pentru o tehnică de omorâre mult mai lentă și crudă:întâi își lovește prada în spatele craniului ca s-o adoarmă și așa,fără doar și poate,s-o poată transporta cu ușurință în locul de 《kidnapping》 din bârlogul lui.(…)Odată imobilizată prada,îi închide capul într-o pungă de plastic pe care o fixează cu bandă adezivă în jurul gâtului,apoi o leagă ca să evite să se lupte cu ea când se trezește.Ulterior ,se instalează într-un loc pe care-l vrea el și așteaptă.Așteaptă ca prada să-și recapete cunoștința ca să asiste la sufocare ca un spectator încântat.(…)Odată ce prada e omorâtă,îi scoate punga de plastic de pe față.În acel moment ,rușinea pune stăpânire pe el:prada redevine un copil,deci o victimă;își recuperează umanitatea și ,atunci, el conștientizează oroarea actului său.Este ,brusc,bântuit de spectacolul la care asistase și al cărui făptaș este:privirea îngrozită a copilului,urletele de panică și agonie.Și ca să pună punct,ca să nu mai vadă ochii exorbitați de frică și durere,și să nu mai audă vocea deformată de suferință și teroare,îi scoate globurile oculare și traheea.Atunci,victima este instantaneu depersonalizată,transformată în obiect.A devenit pradă,iar criminalul poate să plece în liniște și pace.” declară Emily.

Da,și pe mine m-a pus puțin pe gânduri această descriere a criminalului.El nu se gândea ,deci ,la victime ca la niște oameni,ci le cataloga drept prăzi,de parcă nu ar fi fost nimic altceva decât niște bucăți de carne.Există și posibilitatea ca ucigașul să fi trăit o copilărie traumatizantă,care a avut un impact atât de mare asupra lui, încât l-a transformat în persoana care este acum.

Ultimele 20 de pagini dezvăluie identitatea criminalului și deși eram 100% sigură cine putea fi,am aflat, spre surprinderea mea, că mă înșelasem total.Bănuiam fix persoana care nu avea nicio legătură cu crimele.

Mi-a plăcut foarte mult acțiunea de la finalul cărții.Clar personajul meu preferat este Emily,o femeie puternică ,ambițioasă,responsabilă și puțin încăpățânată.5☆/5☆ cărții,fără discuții.

Sper ca următoarele volume să fie publicate cât mai curând.Mulțumesc mult editurii Tritonic pentru acest exemplar.Mi-aș dori ca această carte să fie ecranizată,dar cine știe?Până atunci ,așteptăm.

Îmi cer scuze pentru absența de pe blog,dar am fost foarte ocupată cu liceul,lecțiile și temele,etc.În ultima perioadă nici nu prea am citit,abia dacă mi-am făcut timp pentru această carte,dar am să revin cât de curând cu un articol în care vă voi prezenta câteva cărți/seriale/filme care mi-au atras atenția în ultimele două luni cât am lipsit.

Pe cei de la Tritonic îi găsiți pe:

Instagram : https://www.instagram.com/tritonicbooks/

Facebook: https://www.facebook.com/tritonic.editura/

Site-ul editurii: http://tritonic.ro/

Instagram-ul meu: https://www.instagram.com/recenzii.carti/

Contact: recenzii.carti1@gmail.com

books

Recenzie ”Prințul nemilos” de Holly Black

Imagini pentru printul nemilos

Titlu:Prințul nemilos

Autor:Holly Black

Editura: Storia Books : https://www.elefant.ro/printul-nemilos_b797474c-4be2-457e-b0b1-acb4cdd0df64

Nr de pagini:432

Volume:

1.Prințul Nemilos

2.Regele Malefic

3.Queen of Nothing(care se va traduce în luna ianuarie a anului 2020 la Storia books)

Dacă sunteți fani ”Regatul spinilor și al trandafirilor” de Sarah J.Maas/”Palatul de spini” de Eliza Mazilu/”Uneltiri Întunecate” de Cassandra Clare,atunci ori ați citit și aceste cărți care fac parte din seria ”Făpturile văzduhului”, ori trebuie să le citiți pentru că se îndreaptă spre același subiect,și anume: zânele.Deci ,vă recomand seria dacă sunteți pasionați de ele.

Cartea se deschide cu familia Duarte,la ușa căreia bate un bărbat misterios, care îi ucide pe părinții lui Jude,protagonista cărții,astfel că,gemenele Jude și Taryn și Vivi,sora mai mare,se văd nevoite să-l urmeze pe bărbatul-sau mai bine spus zâna(Madoc îl cheamă)-care le-a ucis părinții ,în Tărâmul Zânelor ,pentru a locui acolo împreună cu familia acestuia.Madoc ocupa o funcție mare în regat,deci nu era o problemă pentru el să le găzduiască pe cele trei surori sub acoperișul său propriu.

Numai mie mi se pare că Madoc seamănă cu Hulk?

V-am zis eu.Una și aceeași persoană.

Acest Madoc este tatăl biologic a lui Vivi,iar pe gemene le ia în adopție.Zâna este căsătorită cu Oriana și are împreună cu ea un copil,pe Oak,mai exact.Și uite așa ,pe Tărâmul Zânelor ,denumit, de altfel ,și regatul Elfhame,ajung două ființe omenești.Jude și sora sa geamănă ,Taryn,ies mereu în evidență din cauza trăsăturilor lor umane,și sunt urâte,dacă pot să spun așa,din această cauză.Să nu mai spun că sunt considerate ființe josnice,cu mult sub standardele zânelor.Bullying-ul ar fi cel mai bun cuvânt ce poate să descrie jignirile și injuriile care le sunt adresate zilnic.Ca un om să fie considerat zână, practic ,ori trebuia să se căsătorească cu una,ori să lupte pur și simplu pentru putere.

Previzibil,dar da,Jude voia putere și experiență,iar Taryn voia un soț ca să se integreze în lumea zânelor.

Mai are rost să spun că,deși gemene,Jude și Taryn sunt persoane complet diferite din toate punctele de vedere posibile?

La școala unde învățau,prințul Cardan și ”gașca lui de prieteni” găsesc tot felul de metode prin care să le facă rău gemenelor.

Imagini pentru cardan the cruel prince

Probabil v-ați dat seama că titlul ”Prințul nemilos” face referire la Cardan,însă mie nu mi se pare atât de nemilos/crud/rău pe cât se spune.Tot ceea ce face este să-și bată joc de Taryn și Jude,dar înafară de asta,nu e cu nimic mai special.Eu mă așteptam să fie un fel de terorist sadic.Adică,serios,ce văd toți așa rău la el?Sunt personaje mult mai malefice decât Cardan,dar nu-mi trec acum prin minte.În orice caz,reputația aceasta de bad boy a lui Cardan e mult prea exagerată!

Jude își dorește foarte mult să se antreneze și să își capete un loc printre zâne ,tocmai ca să-i dea lui Cardan peste nas.

Întâmplările fac ca Jude să găsească o soluție prin care poate face asta,ceea ce determină și momentul în care acțiunea se declanșează,iar Jude ajunge implicată în diferite comploturi și intrigi urzite prin Regatul Zânelor.

După mine,Jude este cu mult mai ”nemiloasă” decât Cardan.

„Un amestec amețitor de trădări, mitologie fantastică și atracție toxică clocotește în continuarea romanului ”Prințul nemilos”. Lumea creată de Holly Black este incredibil de bine construită, astfel încât întorsăturile de situație par inevitabile.”
– Kirkus

Este adevărat că ambele cărți apărute până acum prezintă răsturnări de situație,război și lupte,care pe mine nu m-au fascinat ,sincer.După ce citești ”Urzeala tronurilor”,genul acesta de luptă prezent în ”Făpturile văzduhului” e doar apă de ploaie.Păi aici,vine unu’ cu o sabie și îi amenință pe toți,se luptă și gata,învinge binele,pe când în seria ”Cântec de gheață și foc”,totul legat de războaie și intrigi este mult mai complex.Un război nu durează 10 pagini,ci mai mai mult de 100 în ”Urzeala tronurilor’‘ .”Lumea creată de Holly Black este incredibil de bine construită”.Din nou,aduc în discuție seria ”Urzeala tronurilor” în care George R.R.Matin creează o întreagă istorie,cu mituri inventate,nu doar un tărâm magic în care toată lumea știe că zânele nu pot minți,dar te pot păcăli,ducându-te de nas.Deci ,eu nu consider complex un tărâm plin cu zâne și sirene.Bine construit e ceea ce a creeat George .R.R.Matin în seria sa ,care stă la baza seralul Game of thrones.

„O aventură periculoasă, plină de mister, trădări, intrigi și iubire… Acțiunea extravagantă din acest regat plin cu personaje egocentrice, ticăloase și manipulatoare tratează, din loc în loc, și probleme tipice lumii reale.”
– VOYA

Foarte extravagantă acțiunea,ce-i drept.

Aveam așteptări foarte mari de la această serie pentru că este foarte cunoscută și lăudată de toți.Primul volum mi s-a părut plictisitor,exceptând scenele în care Jude era batjocorită(acelea chiar mi se păreau mai interesante).A încercat să facă ceva autoarea pe la mijlocul cărții,dar nu m-a dat pe spate cu răsturnările ei de situație.Am realizat că mi-a plăcut primul volum abia după ce l-am terminat și am vrut să-l citesc pe al doilea.Și nu e chestia că se terminase în suspans,dar m-am atașat de personaje și voiam să vad ce se mai întâmplă cu ele.De Jude mi-a plăcut cel mai mult.Este un caracter puternic,și reușește, spre deosebire de Taryn, să înfrunte toate jignirile care îi sunt aduse.Este încăpățânată,ambițioasă,iar atunci când își propune ceva,chiar se străduiește pentru acel ceva.

Volumul doi,în schimb,din punctul meu de vedere,este cu mult mai bun decât primul,deși nici acesta nu a fost wow.

Am citit această serie din două motive mari și late:

1.Este foarte cunoscută și, la fel ca în cazul seriei ”ACOTAR”,era frustrant să văd că toată lumea a citit-o și numai eu nu

2.Leigh Bardugo,una dintre autoarele mele preferate, care scris triologia ”Grisha” și duologia ”Banda celor șase ciori” a comentat cartea ca fiind ,citez:”Luxuriantă,plină de pericol,o carte ca o bijuterie întunecată”.Atunci, aproape că eram convinsă că o să-mi placă seria ,dacă Leigh Bardugo o lăuda așa

Primului volum i-am acordat 4☆/5☆,iar celui de-al doilea 4.5☆/5☆.Poate că sunteți surprinși de punctajul mare,căci pe tot parcursul articolului am cam criticat-o și comparat-o cu altele mai bune,dar cartea nu este nici una chiar atât de proastă!

Instagram: https://www.instagram.com/recenzii.carti/

Contact: recenzii.carti1@gmail.com